Munții Dolomiți se confruntă cu o explozie a numărului de turiști, situație care a determinat localnicii să ia în considerare renunțarea la statutul de Patrimoniu UNESCO. Aglomerația a devenit atât de intensă, încât unele zone montane înregistrează o densitate mai mare decât orașele mari în orele de vârf.
Supraaglomerarea a generat cozi interminabile la telecabine, gunoaie lăsate de turiști și o presiune insuportabilă asupra mediului și comunităților locale. În fața acestei situații, președintele Comitetului pentru Protecția Pasurilor Dolomitice, Osvaldo Finazzer, a propus ca regiunea să renunțe la titlul de Patrimoniu Mondial, obținut în 2009, pentru a reduce afluxul de vizitatori și a recupera liniștea.
Finazzer a evidențiat că popularitatea bruscă a unor locații, cum ar fi Lacul Braies, a fost amplificată de aparițiile în producții televizate și de postările pe rețelele sociale, creând un cerc vicios de supraturism. El a subliniat că această hiperexpunere a transformat peisajele naturale în simple imagini de pe cărți poștale, fără a aduce beneficii durabile economiei locale.
Recent, un grup de proprietari din Val Gardena a instalat un turnichet pentru a taxa accesul pe traseul montan Seceda, măsură controversată care a stârnit discuții aprinse despre echilibrul dintre accesibilitate și sustenabilitate. Chiar și Clubul Alpin Italian a recunoscut că turismul necontrolat provoacă daune serioase.
Finazzer a extins problema și la alte destinații italiene precum Coasta Amalfi și Cinque Terre, zone care, de asemenea, suferă din cauza popularității negative. El a pledat pentru un turism de calitate, care să respecte identitatea culturală și naturală a regiunii, în locul unui model bazat doar pe exploatarea peisajelor.
