Unul dintre cele mai semnificative provocări cu care se confruntă tinerii din Uniunea Europeană îl reprezintă excluziunea de la educație și de la piața muncii. Statisticile recente arată că, în anul 2024, 11% dintre persoanele cu vârste între 15 și 29 de ani se aflau în situația de a nu fi angajate, nici înscrise în sistemul de învățământ sau de formare profesională. Acest fenomen, cunoscut sub acronimul NEET, continuă să fie o problemă majoră, iar obiectivul european de a reduce acest indicator sub 9% până în 2030 pare dificil de atins pentru multe state membre.
În cazul României, situația este deosebit de alarmantă, cu un procent de 19,4% dintre tineri aflați în această categorie. Țara noastră se regăsește alături de state precum Serbia, Grecia, Italia, Turcia și Bosnia și Herțegovina, toate înfruntând dificultăți semnificative în integrarea tinerilor pe piața muncii și în sistemul educațional. Pe de altă parte, țări precum Olanda și Islanda înregistrează rate mult mai scăzute, de doar 4,9%, respectiv 5%, demonstrând că există diferențe substanțiale între statele europene.
Analiza datelor relevă și disparități notabile între femei și bărbați. În România, de exemplu, 25,2% dintre tinere se află în situație NEET, față de 14% în cazul bărbaților. Această dezechilibru este vizibil și în alte țări, precum Turcia, unde diferența este și mai mare. Excepție face Grecia, unde proporția este relativ echilibrată, dar procentul general rămânesemnalator.
Specialiștii susțin că ratele ridicate ale tinerilor NEET sunt strâns legate de nepotrivirea dintre competențele oferite de sistemul educațional și cerințele reale ale pieței muncii. Lipsa de concordanță dintre ceea ce se predă în școli și universități și ceea ce cer angajatorii contribuie la perpetuarea acestei probleme.
Este important de menționat că, în cadrul Uniunii Europene, cei mai mulți tineri NEET nu sunt în mod activ în căutarea unui loc de muncă, ci se află în afara forței de muncă. Acest lucru sugerează o tendință alarmantă de retragere de pe piața muncii, care poate avea efecte negative pe termen lung asupra economiilor naționale și asupra dezvoltării sociale.
