În inima Transnistriei, o regiune separatistă înghețată în timp, evreii se confruntă cu o luptă cotidiană pentru supraviețuire. În loc de ură religioasă sau negare a Holocaustului, comunitatea este zdrobită de sărăcie copleșitoare, izolare și lipsă de resurse de bază.
La Novokatovsk, un sat aproape de granița cu Ucraina, Or Cohen, un israelian stabilit aici, trăiește cu familia sa într-o casă veche de un secol. Deși viața este austeră, el afirmă că se simte în siguranță, chiar și cu ecoul bombardamentelor din apropiere. Curtea lor găzduiește păsări și legume, iar o cameră de oaspeți aduce un venit suplimentar din turiștii aventurieri.
Transnistria, o fâșie de pământ ce păstrează simboluri sovietice, se confruntă cu o scădere dramatică a populației. Dintr-o comunitate evreiască care număra sute de mii de membri înainte de al Doilea Război Mondial, astăzi mai există doar aproximativ 2.000 de evrei, majoritatea vârstnici, cu o medie de vârstă de 80 de ani.
Războiul din Ucraina a adus și mai multă instabilitate. Oprirea aprovizionării cu gaze de la Gazprom a generat o criză energetică profundă, iar pensiile modeste nu mai acoperă cheltuielile de bază. Mulți dintre bătrâni trăiesc în case reci, fără medicamente și în singurătate, luptându-se cu frigul și sărăcia.
Oxana Zalunina, o tânără din Tiraspol, își menține legăturile cu tradițiile evreiești și speră într-un viitor mai bun. Tineri ca Katya Kreichman, care studiază muzica, reprezintă o sămânță de speranță pentru continuitatea culturală.
În ciuda dificultăților, un mic centru evreiesc continuă să funcționeze, oferind un punct de adunare și sprijin. Pentru cei care rămân, viața în Transnistria este o luptă zilnică, nu împotriva intoleranței, ci împotriva sărăciei și uitării.
