În cel mai recent proiect al regizorului român Radu Jude, intitulat „Dracula”, publicul este pus în fața unei experiențe cinematografice neconvenționale, care explorează cu umor negru și critică socială impactul inteligenței artificiale asupra creației artistice. Pelicula, selectată în competiția oficială a Festivalului de Film de la Locarno, propune o dezbatere incisivă asupra modului în care tehnologia poate standardiza și, uneori, degrada procesul creativ.
Protagonistul, un scenarist în căutare de inspirație, apelează la un software de inteligență artificială pentru a genera idei pentru un film cu vampiri. Însă, în loc să obțină material original, este inundat cu povești grotesce și pline de clișee, unele dintre ele aproape parodii ale unor capodopere cinematografice precum „Vampyr” sau „Dracula”. Acest dialog dintre om și mașină devine punctul de plecare al unei investigații asupra limitei dintre creativitate și automatizare.
Prin intermediul unor secvențe care alternează imagini filmate cu cele generate algoritmic, Jude subliniază banalitatea și lipsa de subtilitate a produselor artificiale. Culorile exagerate și detaliile neglijate servesc ca metaforă a unui viitor în care arta ar putea deveni mecanică și lipsită de profunzime.
Povestea se împletește cu o acțiune secundară care are loc în Sighișoara, orașul asociat legendei lui Vlad Țepeș. Aici, un actor, angajat să joace rolul unui vampir într-un spectacol turistic de proastă calitate, încearcă să scape din mediul degradant în care se află. Acest fir narativ, plin de umor absurd și momente tensionate, reflectă exploatarea atât a muncii umane, cât și a patrimoniului cultural.
Pe măsură ce software-ul continuă să producă variante ale poveștii, elemente sexuale explicite și imagini vulgare se infiltrează în narațiune, ducând la o saturare vizuală și tematică. Jude nu ezită să împingă limitele, creând o atmosferă copleșitoare care provoacă și obosește în egală măsură.
În tradiția sa obișnuită, regizorul folosește cinemaul ca instrument de critică socială, atrăgând atenția asupra modului în tehnologia și consumismul excesiv afectează atât creația artistică, cât și condiția umană. „Dracula” nu este doar un film despre vampiri, ci o reflectare asupra perioadei în care trăim – una în care inteligența artificială și presiunile economice reconfigurează vechile valori.
Cu o distribuție remarcabilă și o abordare cinematografică neconvențională, Radu Jude reușește să transmită un mesaj puternic, punând publicul să se întrebe: unde se află granița dintre inspirație și automatizare, și ce riscuri adăugă dependența de tehnologie în procesul artistic?
