În primele șase luni ale anului, Irlanda de Nord a înregistrat cel mai mare număr de infracțiuni motivate de ură rasială din ultimele două decenii. Autoritățile au raportat peste 1.300 de astfel de cazuri, o creștere aproape jumătate față de aceeași perioadă a anului trecut.
Situația a fost agravată de două valuri de revolte rasiste care au zguduit orașele Ballymena și Belfast, unde tensiunile au escaladat rapid. Patrick Corrigan, directorul regional al Amnesty International, a descris perioada ca fiind „un an al urii și fricii”, marcând un record rușinos pentru provincia britanică.
Nu doar infracțiunile, ci și incidentele rasiste au cunoscut o creștere semnificativă, ajungând la peste 2.000 de cazuri în prima jumătate a anului. Aproape jumătate dintre acestea au avut loc în zona metropolitană Belfastului.
În contrast, infracțiunile sectare, care au istoric profund în Irlanda de Nord, au rămas relativ stabile, cu 611 de cazuri raportate. Acest fapt sugerează o schimbare a dinamici conflictuale în regiune.
Corrigan a subliniat că în spatele statisticilor se ascund oameni reali, familii care trăiesc în frică constantă din cauza originii sau culorii pielii. El a criticat clasa politică pentru lipsa de acțiune și leadership în combaterea acestei crize.
Un eveniment care a accelerat tensiunile a fost agresiunea sexuală asupra unei minore, presupus comisă de doi tineri de origine română. Incidentul a declanșat proteste violente, ciocniri cu poliția și evacuări forțate ale unor familii de imigranți.
Expertii observă o cooperare neobișnuită între grupări unioniste și naționaliste, tradițional opuse, care acum colaborează în protestele anti-imigrație. Această alianță nesfântă marchează o schimbare majoră în peisajul social-politic nord-irlandez, sugerând că nemulțumirile comune pot depăși vechile diviziuni.
