Cercetătorii care activează în regiunile polare se confruntă cu un fenomen complex și alarmant: microbii care trăiesc în gheață și zăpadă joacă un rol dublu, uneori accelerând topirea, alteori reducând emisiile de metan. În contextul în care zone precum Arctica se încălzesc mult mai rapid decât media globală, înțelegerea acestor procese devine vitală.
Pe ghețarii din Svalbard, Norvegia, unde temperaturile au atins niveluri record, topirea a transformat peisajele într-un adevărat labirint de apă și roci. Specialiștii care studiază aceste ecosisteme descriu ghețarii ca fiind „bioreactori tridimensionale”, plini de viață microscopică. Fiecare centimetru cub de zăpadă poate conține sute de celule vii și de patru ori mai mulți viruși, formând un mediu la fel de complex ca solul.
Unul dintre mecanismele prin care microbii influențează topirea este producția de pigmenți întunecați care absorb căldura solară și accelerează topirea – un proces numit „întunecare biologică”. Acest fenomen acoperă deja peste 100.000 de kilometri pătrați din calota groenlandeză și contribuie semnificativ la pierderea de gheață.
În același timp, anumite comunități microbiene consumă metan, un gaz cu puternic efect de seră, reducând astfel emisiile. Această capacitate de a limita degajarea de metan subliniază complexitatea rolului jucat de microorganismele polare.
Cu toate acestea, mulți ghețari ajung într-o fază avansată de degradare, iar timpul de acțiune se îngustează rapid. Oamenii de știință avertizează că pierderea acestor ecosisteme unice ar avea implicații majore, atât ecologice, cât și economice, dată fiind adaptarea remarcabilă a microbilor la condiții extreme.
Există propuneri de a crea o bancă internațională de microbi polari, similară celei de semințe, pentru a păstra acest patrimoniu genetic înainte ca el să dispară odată cu gheața.
