În inima unei regiuni înghețate în timp, unde steaguri sovietice încă flutură și statuile lui Lenin veghează piețele, comunități mici de evrei se confruntă cu o luptă cotidiană pentru supraviețuire. Problema cea mai presantă nu este ura religioasă sau negarea istoriei, ci bătălia cruntă cu sărăcia extremă.
La Novokatovsk, un sat aproape de granița cu Ucraina, Or Cohen, un israelian stabilit aici, trăiește cu familia sa într-o casă veche de un secol. Curtea plină de găini și legume este un refugiu modest într-un mediu sărac, unde turiștii sunt rari și zgomotul războiului de peste frontieră se aude noaptea. „Aici nu ne este frică”, spune Cohen, cu un tatuaj ebraic pe braț, dar recunoaște că viața este grea.
Transnistria, o fâșie de pământ nerecunoscută internațional, rămâne ancorată într-un trecut sovietic. Cu o populație în scădere constantă – de la 706.000 în 1990 la aproximativ 465.000 astăzi – regiunea este prinsă între nostalgia comunistă și realități economice dure. Aproape 2.000 de evrei trăiesc aici, majoritatea vârstnici, cu o medie de vârstă de 80 de ani. Mulți dintre ei sunt supraviețuitori ai Holocaustului, acum izolați și fără acces la medicamente sau încălzire.
Criza economică s-a adâncit după invazia Rusiei în Ucraina și oprirea aprovizionării cu gaze subvenționate. Veniturile au scăzut cu 12%, iar prețurile la energie s-au dublat. Pensia medie, de doar 113 de dolari pe lună, acoperă doar jumătate din necesitățile de bază. Iernile sunt mai mult decât reci; sunt o amenințare directă la adresa vieții. Mulți seniori dorm în haine groase, folosesc încălzitoare improvizate și se străduie să reziste în case vechi, fără electricitate constantă.
Tinerii, precum Katya Kreichman, studentă la muzică, încearcă să păstreze legăturile cu tradiția evreiască, dar mulți pleacă în căutare de oportunități mai bune. Viitorul comunității evreiești aici este nesigur, iar speranța se menține doar prin eforturile unor organizații care oferă un sprijin precar.
În ciuda izbucnirilor ocazionale de violență și a tensiunilor regionale, dușmanul cel mai mare rămâne sărăcia. Și, într-un colț uitat de lume, evreii din Transnistria continuă să reziste, nu împotriva urii, ci împotriva lipsei de căldură, hrană și îngrijire medicală.
