În satul Novokatovsk, aflat la doar câțiva pași de granița cu Ucraina, Or Cohen și familia sa trăiesc într-o casă veche de un secol, construită din chirpici. Acest fermier de 35 de ani, originar din Israel, este singurul evreu din localitate. În ciuda apropiării zonei de conflictul din Ucraina, el afirmă că se simte în siguranță aici, unde ușile casei nu sunt încuiate noaptea.
Viața în Transnistria, o regiune separatistă recunoscută internațional ca parte a Republicii Moldova, păstrează încă amprenta epocii sovietice. Statui ale lui Lenin și Stalin domină piețele, iar simbolurile comuniste rămân integrate în emblemă. Cu toate acestea, realitatea contemporană este una de austeritate și dificultăți economice grave.
Populația evreiască, care număra odată sute de mii de oameni, a scăzut dramatic. Astăzi, aproximativ 2.000 de persoane de origine evreiască rămân în regiune, majoritatea vârstnice, cu o medie de vârstă de 80 de ani. Mulți dintre ei se confruntă cu izolarea, lipsa medicamentelor și condiții de locuit precare.
Criza economică s-a profundizat după invazia Rusiei în Ucraina din februarie 2022. Odată cu întreruperea aprovizionării cu gaze subvenționate, prețurile au crescut vertiginos, iar veniturile au scăzut. Pensia medie, care se ridică la aproximativ 113 dolari lunar, acoperă doar jumătate din cheltuielile de bază.
Tinerii care rămân activează pentru păstrarea tradițiilor. Katya Kreichman, studentă de 20 de ani, lucrează ca voluntară în tabere evreiești și susține că, deși a avut oportunități de a pleca, a ales să rămână pentru a-și ajuta familia să păstreze legăturile cu moștenirea culturală.
În ciuda izolării și a sărăciei, un simț al comunității persistă. Centrul Evreiesc din localitate organizează activități și oferă sprijin celor afectați de sărăcie și de vârstă. Pentru mulți, viața de zi cu zi este o luptă continuă împotriva frigului, singurătății și lipsei de resurse.
Viitorul comunității evreiești din Transnistria rămâne nesigur. Cu o populație în declin și condiții economice tot mai precare, tinerii care aleg să rămână și să investească în viața comunitară reprezintă o speranță pentru păstrarea identității și continuității culturale în acest teritoriu conturat de istorie și geopolitică.
