Guyana, o țară situată în nordul Americii de Sud, deține una dintre cele mai substanțiale rezerve de petrol pe cap de locuitor la nivel global. În ciuda acestui potențial economic enorm, mulți dintre locuitorii săi continuă să se confrunte cu sărăcie și condiții de viață precare.
Un exemplu ilustrativ este familia lui Shaun Ferrier, care trăiește într-o locuință modestă, fără acces la apă curentă sau electricitate. Ferrier, care lucrează ca agent de securitate, câștigă aproximativ 450 de euro pe lună și mărturisește că, deși există anumite subvenții guvernamentale, acestea nu sunt suficiente pentru a-i asigura un trai decent. El remarcă că beneficiile economice derivate din exploatarea petrolieră par să ajungă mai degrabă la marile corporații decât la oamenii de rând.
Începând cu anul 2019, Guyana și-a intensificat exploatarea petrolieră, iar președintele Irfaan Ali promite prosperitate, educație îmbunătățită și diversificare economică. Proiectele de infrastructură se multipliă, iar bugetul național a crescut semnificativ. Guvernul susține că fondurile vor fi gestionate responsabil, iar țara nu va cădea pradă așa-numitei „boli olandeze”, un fenomen economic în care abundența resurselor naturale poate duce la deindustrializare și ineficiență.
Cu toate acestea, opoziția și activiștii societății civile exprimă scepticism. Amanzia Walton-Desir, candidat independent, afirmă că, în ciuda veniturilor record, sărăcia rămâne larg răspândită. Ea acuză guvernul de cheltuieli nesăbuite și de corupție, susținând că o parte semnificativă a banilor publici este irosită. Activistul Cris Ram subliniază, de asemenea, că prețurile au crescut, iar mulți cetățeni nu își mai permit achiziții de bază.
Deși Guyana are toate șansele să devină una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din regiune, echitatea și managementul corect al resurselor rămân provocări esențiale.
