În inima Americii de Sud, Guyana se confruntă cu o realitate paradoxală: deși deține unele dintre cele mai vaste rezerve de petrol la nivel global, mulți dintre locuitorii săi trăiesc în sărăcie. Cu exploatări care au început relativ recent, țara se străduiește să evite așa-numitul „blestem al resurselor”, un fenomen economic în care abundența de materii prime poate duce la dezechilibre și inegalități.
În capitala Georgetown, familii precum cea a lui Shaun Ferrier trăiesc în condiții modeste, fără acces la apă curentă sau electricitate, în ciuda faptului că Guyana înregistrează creșteri economice impresionante. Ferrier, care lucrează ca agent de securitate, câștigă aproximativ 450 de euro pe lună și beneficiază de subvenții guvernamentale pentru copii, dar acestea nu sunt suficiente pentru a-i asigura un trai decent.
Guvernul promite transformări majore: drumuri noi, spitale, școli și investiții în educație. Președintele Irfaan Ali susține că țara va deveni un model de prosperitate și dezvoltare durabilă, iar producția de petrol este estimată să depășească un milion de barili pe zi până în 2030. Cu toate acestea, opoziția și activiștii societății civile exprimă îndoieli serioase cu privire la modul în care aceste resurse sunt gestionate.
Criticii afirmă că, în ciuda veniturilor uriașe, prețurile alimentelor au crescut semnificativ, iar corupția și ineficiența administrative riscă să submineze potențialul economic al țării. Unii vorbesc despre proiecte de infrastructură care, deși arată impresionant, nu sunt întotdeauna funcționale sau echipate corespunzător.
Guyana se află astfel la o răscruce: poate deveni un model de succes economic sau poate rămâne prinsă în inegalități și dependență de resursele finite. Viitorul său va depinde nu doar de prețul petrolului, ci și de capacitatea de a gestiona cu înțelepciune acest potențial economic.
