Pe 30 august 1941, la Tighina, a fost semnat un acord între România și Germania privind administrarea teritoriului cunoscut sub numele de Transnistria, ocupat de forțele româno-germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Documentul, denumit ulterior Convenția de la Tighina, a stabilit cadrul de gestionare a acestor teritorii și a avut implicații profunde asupra populației locale, în special asupra comunității evreiești.
Acordul, format din nouă puncte, a fost semnat de generalul Nicolae Tătăranu, reprezentant al României, și de generalul german Arthur Hauffe. El a venit la puțin peste două luni de la declanșarea Operațiunii Barbarossa, în care România, condusă de Ion Antonescu, a fost unul dintre principalii aliați ai Germaniei pe Frontul de Est.
Convenția a stabilit împărțirea responsabilităților între cele două țări: România a primit controlul asupra zonei dintre Nistru și Bug, inclusiv dreptul de a asigura securitatea și de a exploita resursele economice. În teritoriul de la est de Bug până la Nipru, forțele române erau responsabile de securitate, iar Germania prelua exploatarea economică.
Unul dintre cele mai controversate aspecte ale documentului a fost prevederea referitoare la evreii din zonă. Articolul 7 stipula că „evacuarea evreilor peste Bug nu este posibilă în prezent” și că aceștia urmau să fie internați în tabere de muncă până când evacuarea spre est ar fi devenit fezabilă. Această dispoziție a deschis calea pentru deportări și suferințe masive.
Deși au existat cereri din interiorul României pentru anexarea oficială a Transnistriei, guvernul condus de Ion Antonescu a evitat acest pas, temându-se că ar putea slăbi pretențiile românești asupra Transilvaniei de Nord, cedată Ungariei în 1940. Ministrul de externe Mihai Antonescu, sprijinit de liderii opoziției, a susținut că România nu trebuie să renunțe la revendicările asupra Transilvaniei în schimbul unor teritorii estice.
Astfel, Convenția de la Tighina a marcat nu doar începutul ocupației românești în Transnistria, ci și un capitol sumbru în istoria relațiilor dintre România și populația evreiască din regiune.
