Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot fi adesea o sursă de confuzie pentru consumatori. Termeni precum „consumă până la”, „vândut până la”, „cel mai bine consumat înainte de” sau „ambalat la” nu au întotdeauna același înțeles și, de cele mai multe ori, nu semnalează un pericol imediat pentru sănătate. În realitate, aceste date se referă mai degrabă la calitatea și prospețimea produsului, nu neapărat la momentul în care acesta devine nesigur.
Potrivit unor estimări, doar în Statele Unite, aproximativ trei miliarde de kilograme de mâncare sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a termenelor de pe etichete. Motivul principal este lipsa unui standard unic și clarificărilor necesare.
Sistemul de datare a produselor alimentare a evoluat haotic, fiecare producător stabilind propriile termene pe baza unor teste interne, modele matematice sau chiar luând ca referință practicile concurenței. Astfel, două produse similare pot avea date de expirare diferite, iar legislația variază și ea de la o regiune la alta. De exemplu, în unele state americane, laptele pasteurizat trebuie vândut în termen de 12 zile, în altele de 17, iar uneori nici măcar nu este obligatoriu să fie etichetat.
Cu excepția unor categorii sensibile – cum ar fi carnea și peștele crud, lactatele nepasteurizate, alimentele pentru copii mici sau preparatele proaspete – majoritatea produselor alimentare rămân sigure pentru consum chiar și după data indicată pe ambalaj. Ouăle păstrate la frigider pot fi consumate în siguranță timp de trei până la cinci săptămâni, iar produsele lactate deschise, dacă sunt păstrate corespunzător, pot fi utilizate încă una până la trei săptămâni. Alimentele congelate își păstrează calitatea nutritivă și siguranța timp de luni de zile, iar condimentele, conservele și uleiurile au, de regulă, o durată de viață foarte lungă.
O atenție deosebită trebuie acordată, însă, produselor perisabile precum carnea. Data de pe ambalaj nu ține cont de condițiile reale de depozitare din casa consumatorului, unde temperatura frigiderului poate să nu fie întotdeauna optimă. Specialiștii recomandă ca carnea de pui să fie consumată în maxim una sau două zile de la cumpărare, iar carnea roșie crudă în patru-cinci zile.
În încercarea de a clarifica și standardiza aceste practici, unele state, precum California, vor introduce din iulie anului viitor doar două tipuri de etichete: „cel mai bine consumat înainte de” pentru calitate și „consumă până la” pentru siguranță. La nivel național, se discută și despre posibilitatea adoptării unei legi federale care să reglementeze unitar acest aspect.
Până atunci, cel mai important este ca consumatorii să se bazeze pe simțurile lor – să miroasă, să examineze și să aprecieze starea reală a alimentelor – și să evite să arunce produse care sunt încă perfect sigure.
