Londra a fost la un pas de a rămâne fără apă în urma secetei din 2022, iar situația nu s-a ameliorat. Autoritățile avertizează că întreaga Anglie ar putea înregistra o penurie severă dacă vremea uscată persistă. Restricții privind utilizarea furtunurile de grădină au fost deja impuse, iar măsuri și mai drastice sunt anticipate în lunile următoare.
Nivelul rezervoarelor a scăzut dramatic, iar debitele râurilor sunt excepțional de scăzute. Specialiști subliniază că secetele sunt fenomene care se acumulează pe parcursul a doi ani, iar lipsa precipitațiilor suplimentare poate duce la o criză profundă. Prognozele indică faptul că, până în 2055, Anglia ar putea înregistra un deficit zilnic de 5 miliarde de litri de apă.
Paradoxal, Marea Britanie este una dintre cele mai ploioase țări din Europa, dar distribuția precipitațiilor este inegală. În timp ce unele regiuni beneficiază de cantități consistente, altele, precum sud-estul, primesc mult mai puțin. Aceste dezechilibre, combinate cu creșterea populației și schimbările climatice, amplifică presiunea asupra resurselor hidrice.
Consumul excesiv și infrastructura îmbătrânită agravează situația. Gospodăriile britanice utilizează în medie 150 de litri de apă pe persoană zilnic, mai mult decât majoritatea țărilor europene. De asemenea, companiile de apă pierd anual aproximativ un trilion de litri din cauza scurgerilor din conducte, iar rata de înlocuire a acestora este extrem de lentă.
Schimbările climatice au adus veri mai lungi și mai uscate, iar tiparele ploiale se modifică. Expertul Sir David King afirmă că seceta nu mai este doar un avertisment, ci un semn clar al destabilizării sistemelor naturale. El susține că este necesară o schimbare fundamentală în gestionarea apei, care să includă investiții în natură, refacerea ciclurilor hidrologice și utilizarea responsabilă a fiecărei picături.
Măsuri precum reducerea timpului petrecut la duș, colectarea apei de ploaie și instalarea contoarelor inteligente sunt recomandate. De asemenea, soluțiile bazate pe natură, cum ar fi refacerea zonelor umede și repopularea cu castori, ar putea contribui la stocarea și eliberarea lentă a apei.
În ciuda acestor provocări, puține rezervoare noi au fost construite în ultimii 30 de ani, iar proiectele planificate s-ar putea dovedi insuficiente. Lipsa investițiilor în infrastructură și gestionarea neadecvată a resurselor hidrice accentuează criza. Fără acțiuni decisive, riscul de penurie va continua să crească, afectând atât populația, cât și economia.
