Havana se confruntă cu una dintre cele mai grave crize din istoria sa recentă. Străzile unor cartiere non-turistice sunt blocate de mormane de deșeuri, iar mașinile de gunoi nu mai fac apariția decât extrem de rar. Scena este doar o parte a unei realități mult mai complexe, caracterizată de întreruperi lungi de curent electric, lipsă de apă potabilă și o inflație persistentă.
Autoritățile au început să utilizeze termenul de „economie de război” pentru a descrie situația actuală. Datele economice confirmă această stare: economia a intrat în contracție, iar prognozele indică o agravare în anul următor. Sectorul productiv este grav afectat, multe unități fiind nevoite să-și suspende activitatea din cauza penurilor de energie.
Problemele se regăsesc la nivelul serviciilor de bază. Aproape jumătate din populație suferă zilnic din cauza întreruperilor de curent, iar accesul la apă este afectat de aceeași criză energetică. Chiar și internetul devine un lux, costurile suplimentare fiind prohibitive pentru majoritatea locuitorilor.
Turismul, o sursă vitală de venituri, a înregistrat o scădere semnificativă, iar industria zahărului, alt pilon al economiei, a produs una dintre cele mai slabe recolte din ultimele decenii. Măsurile de austeritate se resimt și în rațiile alimentare, care au fost reduse considerabil.
Specialiști compară situația cu perioada de criză din anii ’90, dar subliniază că de data aceasta factorii interni joacă un rol decisiv. În ciuda recunoașterii oficiale a problemelor, soluțiile par încă insuficiente pentru a inversa tendința negativă.
Consecința este un exod masiv al populației, care a condus la scăderea numărului de locuitori sub pragul simbolic de 10 milioane. Criza cubaneză rămâne un subiect de analiză și de reflecție asupra modului în care factorii economici și structurali pot modela viața unei națiuni.
