În ultimele două decenii, Europa a asistat la o scădere semnificativă a zborurilor interne, cu o reducere de aproape 50% a numărului de curse. Această tendință este evidențiată de analize recente, care indică faptul că doar utilizarea unor aeronave mai mari a menținut disponibilitatea locurilor la un nivel de aproximativ 30% față de perioada de maximă expansiune.
Situația variază considerabil de la o țară la alta. Statele din sudul continentului, precum Spania, Italia, Portugalia și Grecia, înregistrează creșteri sau stabilitate, în special datorită prezenței numeroaselor insule care necesită legături aeriene. În schimb, țările din centrul și nordul Europei, cum ar fi Franța, Regatul Unit, Germania sau Olanda, se confruntă cu scăderi drastice, unele ajungând să înregistreze dispariția completă a zborurilor interne.
Printre factorii care au condus la această evoluție se numără extinderea rețelelor de trenuri de mare viteză, care oferă alternative eficiente și ecologice pe distanțe medii. De asemenea, apariția și expansiunea companiilor aeriene low-cost au redirecționat traficul spre rute internaționale directe, eliminând necesitatea escalelor în hub-uri naționale.
Impactul pandemiei și trecerea la munca la distanță au contribuit și ele la reducerea cererii pentru călătorii de afaceri scurte. În același timp, presiunile privind sustenabilitatea și reducerea emisiilor au determinat anularea unor curse pe distanțe foarte mici, unde alternativele de transport sunt viabile.
Cu toate acestea, în anumite zone — precum insulele sau teritoriile izolate — zborurile interne rămân esențiale și probabil vor continua să existe, susținute de necesități sociale și de politici publice care asigură conectivitatea.
