În numeroase cartiere din sud-vestul Birminghamului, stâlpii de iluminat public sunt acoperiți de drapele – fie cu crucea Sfântului Gheorghe, fie cu Union Jack. Acest fenomen, care a apărut inițial la Weoley Castle, s-a răspândit rapid și în alte orașe precum Manchester, Newcastle, Norwich sau Worcester.
Totul a început după ce o elevă de 12 ani nu a fost lăsată să poarte o rochie cu modelul steagului britanic la o activitate școlară dedicată diversității culturale. Ca reacție, s-a format grupul Weoley Warriors, care și-a propus să promoveze mândria de a fi englez. Inițiativa a strâns rapid susținere pe rețelele de socializare și a beneficiat de o campanie de finanțare care a adunat aproape 14.000 de lire.
Însă nu toți locuitorii văd acest val de drapeluri ca pe un semn pozitiv. Unii consideră că simbolurile naționale au fost preluate de grupuri de extremă dreapta, care le folosesc pentru a-și promova agenda. Campanii similare, precum Operation Raise the Colours, au fost asociate în trecut cu formațiuni controversate.
Specialiștii subliniază că expansiunea steagurilor reflectă, de fapt, o nemulțumire socială și economică profundă. Mulți oameni se simt ignorați de guvern, se tem de înrăutățirea condițiilor de viață și caută o modalitate de a-și exprima frustrarea. Steagul devine astfel un instrument de protest informal.
Într-o națiune unde aceste simboluri au fost asociate uneori cu xenofobia, reacțiile sunt puternic polarizate. Unii cetățeni se declară mândri, în timp ce alții se simt intimidați. Autoritățile locale au exprimat îngrijorarea că drapelul poate deveni sursă de confruntare, iar vopsirea unor sensuri giratorii în culorile naționale a condus la anchete polițienești.
Deocamdată, rămâne de văzut dacă acest val de patriotism va fi efemer sau va deveni o prezență durabilă, așa cum se întâmplă deja în unele zone din Statele Unite. Cert este că, în contextul actual, aceste pânze colorate sunt mai mult decât simple decorațiuni – ele reflectă profundele diviziuni și contradicții ale societății britanice.
