O decizie judiciară care interzice hrănirea porumbeilor în spațiile publice din Mumbai a declanșat tensiuni semnificative între autorități, activiști pentru sănătate publică și comunitățile care consideră acest obicei o parte esențială a patrimoniului cultural și religios.
În ultima perioadă, sute de persoane s-au confruntat cu forțele de ordine în timp ce protestau împotriva închiderii unui vechi loc de hrănire a păsărilor, cunoscut sub denumirea de kabutarkhana. La una dintre aceste manifestații, aproximativ 15 persoane au fost reținute temporar de poliție.
Motivația oficială a autorităților se bazează pe studii care avertizează că expunerea prelungită la excrementele porumbeilor poate provoca boli pulmonare și respiratorii. Fiecare pasăre poate produce până la 15 kilograme de excremente anual, iar acestea conțin agenți patogeni care pot cauza pneumonie, infecții fungice și leziuni pulmonare.
În ultimii ani, populația de porumbei din India a crescut cu peste 150%, cea mai semnificativă creștere între toate speciile de păsări. Expertul în biodiversitate Faiyaz Khudsar explică că accesul facil la hrană și absența prădătorilor naturali au condus la suprapopulare, creând dezechilibre ecologice.
Pe de altă parte, comunitățile locale, în special cele cu tradiții religioase, consideră hrănirea porumbeilor o datorie pioasă și o expresie a compasiunii față de viețuitoare. Porumbeii au o semnificație culturală profundă, fiind prezenți atât în iconografia populară, cât și în practicile religioase.
Curtea Supremă din Bombay a respins cererile de anulare a interdicției, subliniind că sănătatea publică este prioritară. Totuși, autoritățile explorează soluții de compromis, inclusiv posibilitatea hrănirii controlate în anumite intervale orare și în zone special amenajate.
Organizațiile de protecție a animalelor propun programe de hrănire eșalonată care să permită și curățarea periodică a zonelor, menținând un echilibru între siguranța publică și respectul față de tradiții.
Această dezbatere evidențiază provocările complexe pe care le implică coexistența umană cu fauna urbană și necesitatea unor abordări echilibrate care să țină cont atât de aspectele sanitare, cât și de valorile culturale.
