Culegerea hranei sălbatice oferă o modalitate autentică de a ne reconecta cu natura și de a ne procura alimente neprocesate, dar poate aduce și riscuri semnificative, atât pentru mediu, cât și pentru sănătate. Activitatea, care cunoaște o revenire în popularitate, atrage atât entuziaști amatori, cât și critici preocupate de sustenabilitate și siguranță.
Prin păduri, câmpii sau zone de coastă, mulți români se orientează către resursele naturale pentru a găsi ciuperci, fructe de pădure, plante sau alge comestibile. Această practică, înrădăcinată în tradiția strămoșească, este văzută ca o cale de a evita produsele industrializate și de a redobândi controlul asupra propriilor surse de hrană.
Totuși, specialistii avertizează că culegerea necontrolată poate duce la degradarea ecosistemelor și la reducerea resurselor disponibile pentru fauna sălbatică. De asemenea, poluarea solului și a aerului din zonele urbane sau industriale poate afecta calitatea plantelor sălbatice, care pot acumula metale grele sau substanțe toxice.
Un pericol major îl reprezintă și confundarea unor specii comestibile cu cele otrăvitoare. Ciupercile, de exemplu, necesită cunoștințe avansate pentru a fi identificate corect, iar consumul unor varietăți periculoase poate avea consecințe grave, inclusiv letale.
Pentru a practica culegerea în siguranță, experții recomandă informarea prealabilă, participarea la excursii ghidate și respectarea unor reguli stricte: nu culegeți mai mult decât aveți nevoie, evitați zonele poluate și nu consumați niciodată plante sau ciuperci necunoscute.
În concluzie, culegerea hranei din natură poate fi o experiență gratificantă și benefică, dar numai atunci când este abordată cu responsabilitate, moderație și respect față de mediul înconjurător.
