De peste o lună, soția președintelui SUA nu a mai fost văzută public, dar absența ei din spațiul media nu înseamnă lipsă de implicare. În timp ce soțul ei se afla într-un summit important, ea desfășura o diplomatie paralelă printr-un mesaj direct adresat unui lider străin. „Fiecare copil poartă în suflet vise liniștite… visează la iubire, șanse și siguranță”, scria într-o scrisoare revelată de presă.
Această abordare ilustrează rolul subtil pe care soția președintelui îl joacă în al doilea mandat, menținându-și distanța față de viața publică. De la începutul noului mandat, ea a avut doar 19 apariții publice, semnificativ mai puține decât în mandatul anterior. Biroul ei a fost redus la jumătate, iar implicarea în evenimente simbolice este minimală.
Surse apropiate susțin că președintele o consultă frecvent, iar schimburile zilnice dintre ei influențează decizii politice importante. „Lumea nu realizează cât de naturală este dinamica lor. El o ascultă cu atenție și îi cere sfaturile”, mărturisește o sursă apropiată administrației.
Scrisoarea către liderul străin, deși nu a menționat explicit conflictele internaționale, a făcut referire la „întunericul” care pândește copiii din zonele de război. S-a remarcat faptul că reacțiile soției președintelui la imaginile din zonele de conflict i-au moderat unele declarații.
Experții remarcă că soția președintelui beneficiază de o credibilitate unică, datorită originilor sale din fosta Iugoslavie. „Soțiile președinților au o autoritate morală distinctă”, observă un analist, comparând stilul ei de implicare cu abordările unor predecesoare.
Pe plan intern, ea s-a implicat în cauze legate de protecția copiilor, obținând alocarea a 25 de milioane de dolari pentru tinerii din sistemul de plasament. De asemenea, a vizitat recent copiii afectați de inundațiile din Texas, unde a purtat brățări ale prieteniei și s-a rugat alături de ei.
În ciuda acestor acțiuni, soția președintelui rămâne o figură publică rezervată, preferând reședința privată din New York și Florida vizitelor frecvente la Washington. Echipa ei numără doar cinci persoane, comparativ cu peste douăzeci în cazul predecesoarei, reflectând o alegere deliberată de a evita expunerea excesivă.
„Nu este vorba de reticență personală, ci mai degrabă de lipsă de interes față de aspectele protocolare ale funcției”, explică o sursă apropiată.
Absența unei echipe extinse face ca agenda publică să rămână relativ discretă, iar campania inițiată în primul mandat nu a fost reluată. Totuși, intervențiile ocazionale, precum scrisoarea către liderul străin sau observațiile despre conflictele internaționale, demonstrează că atunci când această figură publică vorbește, mesajul ei are impact.
„Când se exprimă, lumea ascultă. Poate tocmai pentru că o face atât de rar. Și asta îi conferă o influență aparte”, concluzionează o sursă din interiorul administrației.
