Metropola newyorkeză se confruntă cu o criză ascunsă, dar profundă: poluarea fonică a atins cote fără precedent, expunând aproape nouăzeci la sută dintre locuitori la riscuri grave de sănătate. Cercetări recente indică faptul că expunerea zilnică la zgomote care depășesc 70 de decibeli – pragul considerat sigur – amenință funcția auditivă a populației.
Orașul, cunoscut pentru energia sa neîncetată, înregistrează un număr impresionant de plângeri legate de zgomot. Doar în acest an, autoritățile au gestionat peste 750.000 de sesizări, făcând din zgomot cea mai frecventă problemă raportată de cetățeni. Sursele sunt multiple: de la sirene și trafic intens, până la localuri și activități de construcție.
Ca răspuns, administrația locală a implementat măsuri inedite, inclusiv instalația de camere specializate pentru detectarea și sancționarea încălcărilor normelor de zgomot. Totuși, eficacitatea acestora rămâne sub semnul întrebării într-un mediu atât de dinamic.
Un studiu extins derulat de Universitatea Columbia a evidențiat că expunerea cronică la zgomot nu afectează doar auzul. Specialiștii asociază poluarea fonică cu tulburări de somn, afectări cardiovasculare, stări depresive și chiar declin cognitiv. De asemenea, tinitusul – senzația de zumzet sau țiuitură permanentă în urechi – devine din ce în ce mai prevalent.
În mod preocupant, tinerii sunt un grup de risc major. Pentru cei cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, principalul pericol provine de la utilizarea excesivă a căștilor audio la volum ridicat. Expertii avertizează că, deși pierderea auzului este ireversibilă, ea poate fi prevenită prin conștientizare și măsuri de protecție.
În ciuda dovezilor științifice clare, poluarea fonică rămâne adesea neglijată atât de locuitori, cât și de factorii de decizie, în comparație cu alte forme de poluare, cum ar fi cea aeriană. Este necesară, însă, o abordare mult mai fermă și coordonată pentru a proteja sănătatea publică în fața acestui invizibil, dar puternic dușman al liniștii și sănătății.
