România se confruntă cu o problemă profundă: refuzul de a se adapta la realitățile secolului XXI. În loc să progreseze, țara rămâne blocată într-un model administrativ și economic depășit, care împiedică dezvoltarea și menține societatea într-un statut quo dăunător.
Sistemul actual, cu numeroasele sale straturi birocratice și structuri ineficiente, nu mai poate fi susținut. Într-o epocă a tehnologiei, a computerelor cuantice și a inteligenței artificiale, continuarea cu practici vechi și inadecvate este contraproductivă. Este necesară o restructurare administrativă care să țină cont de noile realități, nu de modele care și-au dovedit de mult limitele.
Economia românească are potențial, dar resursele sunt irosite. Capitalul românesc există, dar adesea este nefolosit sau investit în alte țări. Investițiile străine, deși utile, nu mai sunt suficiente. Este timpul ca România să-și valorifice propriile resurse și să încurajeze antreprenoriatul local, mai ales în zonele rurale, unde pot fi create afaceri mici și mijlocii care să aducă prosperitate.
Apărarea națională și industria de apărare nu trebuie neglijate. Într-o lume din ce în ce mai instabilă, acestea sunt esențiale pentru securitatea țării. Nu este vorba de a alege între pensii și educație pe de o parte, și drone și sateliți pe de altă parte – ambele sunt necesare și trebuie susținute.
Problema fundamentală nu este lipsa resurselor sau a oportunităților, ci mentalitatea de rezistență la schimbare. Defetismul excesiv și credința că „nimic nu se poate” trebuie înlocuite cu optimism și acțiune. România are tot ce-i trebuie pentru a progresa, dar trebuie să depășească blocajele mentale și să îmbrățișeze viitorul cu încredere.
