Înaintea întâlnirii dintre președinții Statelor Unite și Rusia, care a avut loc în Alaska luna aceasta, situația Ucrainei părea sumbră. Existau temeri că liderul american ar putea accepta cererile Kremlinului privind sfera de influență asupra Kievului sau chiar să retragă sprijinul militar acordat Ucrainei. Însă, summitul nu s-a soldat cu un dezastru major pentru Kiev.
Deși Trump nu a negociat în numele Ucrainei și nu a acceptat normalizarea relațiilor cu Moscova înainte de rezolvarea conflictului, reuniunea a demonstrat că planul ambitios al Rusiei de a impune un acord redactat la Kremlin nu este fezabil. Cu toate acestea, Putin a trecut la o strategie alternativă, bazată pe presupunerea că Statele Unite își vor pierde răbdarea și vor reduce asistența militară acordată Ucrainei.
Potrivit analiștilor, Moscova consideră că timpul lucrează în favoarea sa. Armata rusă deține un avantaj numeric semnificativ atât în ceea ce privește personalul, cât și echipamentele, iar conflictul cu dronele a redus avantajul competitiv al Ucrainei. Kremlinul nu dorește un armistițiu care să oprească ostilitățile, cu excepția cazului în care toate cererile sale politice sunt îndeplinite.
În ciuda eforturilor de pace, Rusia continuă să joace un joc diplomatic pentru a câștiga timp. Cu toate acestea, nu este clar dacă Moscova are un plan realist pentru situația în care Ucraina ar reuși să reziste pe termen lung. Dacă Uniunea Europeană va accelera livrările de muniție și drone și va oferi sprijin financiar suplimentar prin confiscarea activelor rusești înghețate, Kremlinul ar putea eșua în atingerea obiectivelor strategice.
În urma discuțiilor dintre Putin și Trump, s-a evidențiat că încercările Rusiei de a separa războiul din Ucraina de normalizarea relațiilor în alte domenii au eșuat. Cu toate acestea, liderul rus și-a atins un obiectiv important: convingerea administrației americane că eforturile de pace trebuie să se concentreze pe o soluție cuprinzătoare, nu pe un armistițiu necondiționat.
Printre propunerile discutate s-a numărat și ideea unor schimburi teritoriale, prin care Ucraina ar ceda o parte semnificativă din teritoriul său, inclusiv zone din regiunile Donețk, Luhansk, Herson și Zaporijia. Aceste propuneri au fost considerate inacceptabile de Kiev, atât din motive politice, cât și militare.
De asemenea, s-au discutat garanții de securitate postbelice pentru Ucraina. În timp ce echipa lui Trump a prezentat aceste discuții ca un progres semnificativ, ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a temperat entuziasmul, explicând că Moscova dorește un acord bazat pe consensul membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, cu drept de veto pentru Kremlin.
Un acord de pace autentic rămâne iluzoriu, iar pozițiile Rusiei și Ucrainei sunt în continuare departe una de alta. În acest context, Europa își dezvoltă propriile planuri pentru a menține sprijinul militar și financiar acordat Kievului și pentru a intensifica presiunea asupra Moscovei prin sancțiuni economice.
Planurile europene includ și posibilitatea confiscării activelor rusești înghețate, oferind astfel Ucrainei resurse financiare suplimentare pentru achiziționarea de armament. Cu toate acestea, nici aceste măsuri nu pot garanta că Rusia va fi descurajată să continue conflictul, având în vedere rezistența demonstrată de Putin și capacitatea de a gestiona presiunile economice.
În concluzie, deși diplomația continuă să joace un rol important, calea către pace rămâne încă îndelungată și plină de obstacole.
