La 28 de ani, Stacey Watson își dorește să lucreze în editură și să aducă în prim plan povești diverse, astfel încât și generațiile viitoare să se poată regăsi în ele. Însă, deși a absolit un master și are în spate patru stagii de practică și mai multe slujbe cu normă parțială, încă nu a reușit să obțină un post cu program full-time.
Ca mulți alți tineri după absolvire, locuiește temporar cu părinții, așteptând momentul în care să le poată anunța că și-a găsit un loc de muncă stabil. Situația ei nu este izolată. Șomajul în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 22 și 27 de ani rămâne mai ridicat decât media generală încă din perioada pandemiei. Mulți trimit zeci sau sute de cereri, dar primesc foarte puține răspunsuri.
Angajatorii acordă prioritate candidaților cu experiență, iar locurile disponibile se ocupă rapid. „Piața este într-un fel de stagnare, iar oportunitățile pentru cei care abia au părăsit băncile universității sunt limitate”, remarcă un specialist în economie.
În condițiile în care inteligența artificială pre-sortează CV-urile înainte de a ajunge la o persoană, o recomandare sau o legătură directă poate fi decisivă. Jennifer Moglia, de 22 de ani, și-a construit meticulos o rețea de contacte în industria muzicală și a păstrat legătura prin intermediul platformelor profesionale. Această abordare i-a deschis ușa către mai multe interviuri și, în final, i-a asigurat un post la o companie de evenimente.
Alții au ales să își diversifice opțiunile. Luke Sutton, absolvent în domeniul scenaristicii, visa inițial la o carieră în televiziune, dar contextul economic l-a determinat să se reorienteze. După peste o mie de aplicații, a obținut un post într-o agenție de publicitate medicală. Deși nu este exact ceea ce și-a dorit, îi permite să rămână într-un domeniu creativ.
Odată cu expansiunea tehnologiilor bazate pe inteligență artificială, companiile caută din ce în ce mai mult candidați capabili să lucreze cu aceste instrumente. „Piața se va diviza între cei care stăpânesc aceste competențe și cei care nu”, subliniază un cercetător în educație. Unele instituții oferă stagii virtuale care simulează mediul de muncă, tocmai pentru a compensa lipsa de experiență practică a tinerilor.
Procesul de angajare rămâne una dintre cele mai mari provocări. Aileen Ryan, în vârstă de 23 de ani, a trimis sute de cereri și zeci de mesaje pe rețele de socializare profesionale, fără rezultat. Cu ajutoarele de șomaj aproape de epuizare și chiria devenind greu de plătit, se pregătește să se întoarcă acasă la părinți. Dar nu renunță: „Știu ce valoare am și ce vreau să realizez. Voi continua să încerc până reușesc.”
În concluzie, într-un mediu economic tensionat, factorii care pot face diferența sunt rețelele de contacte, flexibilitatea și capacitatea de a se adapta la noile tehnologii.
