O nouă tehnologie în domeniul materialelor de construcții promite să aducă o schimbare majoră în modul în care gestionăm căldura urbană și emisiile de gaze cu efect de seră. Cercetătorii au dezvoltat un tip inovator de ciment care, în loc să acumuleze căldură, o reflectă și o disipă, contribuind la răcirea naturală a mediului construit.
Problema cimentului convențional constă în proprietățile sale termice. Datorită culorii închise și structurii dense, acesta absoarbe energia solară și o transformă în căldură, încălzind atât clădirile, cât și spațiile din jur. Acest fenomen, cunoscut ca efectul de insulă termică urbană, determină o dependență crescută de sistemele de aer condiționat, care la rândul lor consumă energie substanțială și generează emisii poluante.
Soluția propusă de o echipă de specialiști constă într-un amestec cementos cu proprietăți termorelective superioare. Materialul conține cristale naturale de etringit, care acționează ca oglinzi microscopice, respingând razele solare și redirecționând căldura către atmosferă. Structura poroasă și prezența unui gel pe bază de aluminiu sporesc eficiența procesului de răcire pasivă.
Testele efectuate în condiții reale au demonstrat performanțe remarcabile. Suprafețele din acest ciment au înregistrat temperaturi cu până la 26°C mai scăzute decât cele din cimentul obișnuit, menținându-se mai reci și în absența luminii solare. Rezistența mecanică nu a fost neglijată – materialul a dovedit o capacitate de compresiune de peste 100 MPa, rezistență la uzură și durabilitate în medii agresive.
Un avantaj suplimentar îl reprezintă posibilitatea de a integra pigmenți colorați fără a compromite proprietățile reflective. Variantele în nuanțe de galben, verde și roșu păstrează aproximativ 90% din capacitatea de reflexie solară, deschizând noi perspective pentru arhitectură și design urban.
Impactul asupra mediului este dublu: pe de o parte, procesul de producție necesită temperaturi mai scăzute, reducând emisiile cu circa 25%, iar pe de altă parte, utilizarea pe termen lung poate diminua semnificativ necesarul de energie pentru răcire. Studii indică faptul că o tonă din acest material ar putea reduce emisiile de CO2 cu aproape 2.900 de kilograme pe o perioadă de 70 de ani.
Expertii subliniază că, deși efectul de răcire la scară urbană poate varia în funcție de condițiile locale, potențialul de reducere a consumului energetic și de îmbunătățire a confortului termic rămân semnificative. Implementarea pe scară largă ar putea transforma orașele în spații mai reci, mai eficiente energetic și mai puțin poluante.
