Etichetele aplicate pe produsele alimentare pot fi adesea o sursă de confuzie pentru consumatori. Termeni precum „consumă până la”, „vândut până la”, „cel mai bine consumat înainte de” sau „ambalat la” nu au întotdeauna același înțeles și, de cele mai multe ori, nu marchează momentul în care un produs devine nesigur. În realitate, aceste date se referă mai degrabă la calitatea și prospețimea alimentului, nu la pericolul de intoxicație.
Această neclaritate duce la irosiri masive de hrană. Doar în Statele Unite, se estimează că aproximativ trei miliarde de kilograme de mâncare sunt aruncate anual din cauza interpretării greșite a termenelor de pe ambalaje.
Sistemul de etichetare a evoluat haotic, fără standarde clare. Fiecare producator stabilește propriile termene, folosind teste de anduranță, calcule sau, uneori, luând ca referință practicile concurenței. Astfel, două produse similare pot avea date de expirare total diferite. Diferențele legislative amplifică problema: unele state impun termene specifice pentru lactate, ouă sau produse proaspete, în timp ce altele nu reglementează deloc acest aspect.
În ciuda credinței că aceste date ar fi doar o tactică de marketing, ele reflectă de fapt un sistem neuniform și greu de înțeles. Cu excepția unor categorii sensibile – cum ar fi carnea crudă, peștele, lactatele nepasteurizate sau alimentele pentru copii – majoritatea produselor rămân comestibile chiar și după data tipărită pe ambalaj. De exemplu, ouăle păstrate la frigider pot fi consumate în siguranță timp de trei până la cinci săptămâni, iar produsele congelate își păstrează calitatea și un an de zile.
O atenție deosebită trebuie acordată carnii proaspete. Data de pe ambalaj nu ține cont de condițiile de depozitare din casa consumatorului, unde temperatura frigiderului poate varia. Specialiștii recomandă consumarea cărnii de până în două zile de la cumpărare, iar a celei de vită – în patru sau cinci zile.
În încercarea de a standardiza practicile, California va introduce din iulie anului viitor doar două tipuri de etichete: „cel mai bine consumat până la” pentru calitate și „consumă până la” pentru siguranță. La nivel național, se discută și despre o reglementare federală unitară. Până atunci, cea mai bună abordare rămâne folosiraea judicioasă a simțurilor – vizual, olfactiv și gustativ – și evitarea irosirii alimentelor care sunt în continuare sigure.
