Alegerile prezidențiale din Bolivia, programate pentru 19 octombrie, marchează sfârșitul a aproape două decenii de guvernare socialistă. Cu toate acestea, pentru liderii indigeni și activiștii de mediu, schimbarea politică nu pare să ofere soluții reale pentru combaterea defrișărilor, incendiilor și poluării din Amazon.
Cei doi candidați care se află în turul al doilea, senatorul centrist Rodrigo Paz și fostul președinte de dreapta Jorge „Tuto” Quiroga, promit schimbări, dar rămân legați de un model economic care, conform criticilor, a contribuit la degradarea ecologică a uneia dintre cele mai biodiversificate țări din America de Sud.
Amazonul bolivian, care reprezintă 8% din întreaga suprafață a pădurii tropicale, joacă un rol crucial în absorbția carbonului și reglarea climei la nivel global. Oamenii de știință avertizează că defrișările intensive împing acest ecosistem către un punct de non-întoarcere, cu riscul de a se transforma în savană.
„Alegerea pare a fi una între două pericole”, afirmă Ruth Alipaz Cuqui, coordonatoarea unei alianțe indigene. „Se fac promisiuni, se adoptă legi, dar pe teren nu se schimbă nimic.”
Deși ambii candidați și-au prezentat propuneri legate de mediu, inclusiv măsuri împotriva incendiilor, agricultură sustenabilă și proiecte de reîmpădurire, scepticismul rămâne mare. Politicile anterioare, inclusiv cele ale fostului președinte Evo Morales, au relaxat reglementările privind defrișările și au sprijinit exporturile de soia, carne și minerale, contribuind la distrugerea masivă a pădurilor.
În 2024, Bolivia a înregistrat cea mai mare suprafață ardă din ultimii ani, iar pierderile de pădure tropicală au fost printre cele mai mari din lume. Criza ecologică are impact direct asupra comunităților locale, care se confruntă cu scăderea resurselor de apă, poluarea cu mercur și intoxicații grave.
Vincent Vos, un cercetător stabilit în regiunea Beni, subliniază gravitatea situației: „Santa Cruz a pierdut deja 68% din rezervele de apă. Peștii sunt contaminați cu mercur, iar oamenii suferă din cauza poluării.”
Deși problema mediului a fost abordată superficial în campania electorală, atenția publică este concentrată pe criza economică. Subiecte esențiale, cum ar fi poluarea generată de mineritul aurifer, rămân pe plan secund.
Măsurile propuse de unii candidați, precum desființarea titlurilor colective ale teritoriilor indigene și extinderea agriculturii industriale, ar putea agrava defrișările și slăbi protecția mediului.
Pentru comunitățile indigene, decalajul dintre promisiunile politice și realitate se traduce prin pierderea teritoriilor, poluare și lipsă de resurse vitale. „Ceea ce apărăm nu este doar viața noastră, ci însăși existența noastră”, concluzionează Alipaz.
