La scrutinul prezidențial din Bolivia, programat pe 19 octombrie, se anunță sfârșitul a aproape două decenii de guvernare socialistă. Însă, pentru comunitățile indigene și pentru cei care militează pentru protecția mediului, niciunul dintre candidații care au ajuns în turul doi – senatorul centrist Rodrigo Paz și fostul președinte de dreapta Jorge „Tuto” Quiroga – nu oferă speranțe reale pentru stoparea distrugerii Amazonului.
Ambii promit reforme ecologice, inclusiv măsuri împotriva incendiilor, agricultură durabilă și proiecte de reîmpădurire. Cu toate acestea, criticii subliniază că ambii sunt legați de același model economic care a condus la ani de defrișări masive, poluare și pierderi ireversibile de biodiversitate.
Amazonul bolivian, care reprezintă 8% din întregul bazin al Amazonului, joacă un rol crucial în absorbția de carbon și în echilibru climatic global. Oamenii de știință avertizează că pădurea se apropie rapid de un punct de criză, dincolo de care regenerarea va fi imposibilă.
„Alegerea noastră este între două pericole”, afirmă Ruth Alipaz Cuqui, coordonatoare a unei alianțe indigene. „Politicienii semnează acorduri și adoptă legi, dar pe teren nu se întâmplă nimic. Fumatul, mercurul și seceta ne omoară încet.”
Chiar și sub conducerea lui Evo Morales, primul președinte indigen al țării, care invoca adesea spiritualitatea Pachamamai, defrișările au fost facilitate, iar exporturile de soia, carne și minerale au primit prioritate. Rezultatul a fost devastator: doar în acest an, peste 10 milioane de hectare de pădure au fost distruse, iar Bolivia se clasează pe locul doi în lume ca suprafață de pădure tropicală pierdută.
Problemele de mediu au fost abordate superficial în dezbaterile electorale, deoarece atenția publică este concentrată pe criza economică acută. Totuși, efectele sunt simțite zilnic de locuitorii Amazonului: râuri secate, pești contaminați cu mercur și comunități întregi afectate de intoxicații.
Vincent Vos, un cercetător stabilit în regiunea Beni, confirmă: „Santa Cruz și-a pierdut deja 68% din rezervele de apă. Ploile s-au redus cu 30% față de acum zece ani. Mercurul a pătruns în lanțul trofic, iar oamenii suferă.”
Măsurile propuse de candidați, cum ar fi obligațiunile verzi sau creditele de carbon, sunt privite cu scepticism. Mai mult, unele propuneri, precum desființarea titlurilor colective de proprietate sau extinderea agriculturii industriale, ar putea accelera și mai mult defrișările.
Pentru mulți, decalajul dintre promisiuni și realitate este copleșitor. „Suntem deposedați, otrăviți și lăsați fără resurse”, spune Alipaz. „Ceea ce apărăm nu este doar pământul, ci propria noastră existență.”
