În ultima perioadă, au reapărut cu intensitate discursurile care promovează ura și separarea pe criterii etnice. Un exemplu recent este cel al unui parlamentar român care, pe o platformă socială, a îndemnat cetățenii să refuze serviciile livratorilor de origine străină. Mesajul său a fost rapid distribuit și a generat reacții violente în mai multe orașe, inclusiv agresiuni fizice la adresa unor muncitori imigranți.
Fenomenul nu este izolat. În Irlanda de Nord, comunitatea română a fost ținta unor atacuri similare, după ce informații false și narative simpliste au fost răspândite în spațiul online. În ambele cazuri, rețelele sociale au jucat un rol esențial în amplificarea tensiunilor. Algoritmii care favorizează conținutul emoțional și controversat au contribuit la viralizarea unor mesaje care, în condiții normale, ar fi rămas marginale.
Reacția autorităților a fost, în multe situații, tardivă. În loc să contracareze dezinformarea, instituțiile au lăsat spațiul public să fie cucerit de voci care normalizează violența și intoleranța. Doar după ce incidentele au devenit știri naționale, au intervenit condamnări clare.
Acest tip de discurs nu apare din senin. El este alimentat de actorii politici care caută să capitalizeze resentimentele sociale și să-și consolideze o bază electorală prin retorica separării. Însă efectele sunt reale și dăunătoare: comunități întregi devin vulnerabile, iar violența devine o metodă legitimată de a „rezolva” problemele.
Este necesară o vigilență sporită atât din partea autorităților, cât și a societății civile, pentru a identifica și contracara astfel de mesaje încă din fază incipientă. Fără o reacție promptă, spirala urii va continua să se amplifice, cu consecințe greu de prevăzut.
