Paralele între stilurile de conducere: o analiză a retoricii și acțiunilor

Un editorial recent publicat într-un cotidian de prestigiu din Marea Britanie a stabilit o comparație între comportamentul unui fost președinte american și cel al unui fost lider român, evidențiind asemănări în retorica și mecanismele de exercitare a puterii. Analiza subliniază modul în care lingușirea excesivă și cultul personalității pot semnala tendințe autoritare.

În cadrul unei ședințe de guvern, un membru al cabinetului și-a adresat șeful cu termeni elogios, descriindu-l ca fiind cel mai bun candidat pentru un premiu internațional de pace. Un alt oficial a declarat că acesta „a salvat țara”, într-un ton care amintește de practici din epoci totalitare. Acest gen de laudă publică și exagerată este caracteristic regimurilor autoritare, unde discursul independent este suprimat, iar adulația devine normă.

Fostul președinte american a afirmat, de asemenea, că are „dreptul să facă orice dorește” în numele securității naționale, o declarație care reflectă o viziune concentrată a puterii. Această percepție este susținută de o serie de acțiuni recente, inclusiv demiteri de oficiali în funcții cheie, precum șefi ai băncii centrale și ai agențiilor de sănătate publică, pe motivul nesupunerii sau a nealinerii cu viziunea administrativă.

De asemenea, au fost raportate măsuri privind extinderea prezenței forțelor de ordine în orașe majore, precum și emiterea unor decrete care prevăd pedepse privind acte simbolice. Au fost semnalate și acțiuni împotriva criticilor, fie ei foști consilieri sau persoane private, ceea ce sugerează o tendință de intimidare și eliminare a disidenței.

Un aspect notabil este schimbarea echipei de conducere, unde au fost numiți oameni loiali, spre deosebire de mandatul anterior, când și-au exprimat uneori rezerve față de anumite decizii. Acest lucru indică o centralizare a puterii și o reducere a mecanismelor de verificare.

În concluzie, autorul editorialului avertizează că astfel de comportamente, dacă nu sunt contrabalansate, pot submina normele democratice și pot periclita stabilitatea instituțională. Experiența altor state arată că liderii cu tendințe narcisiste și autoritare pot provoca daune profunde sistemului democratic.